MOTTO: AEGROTO DUM ANIMA EST, SPES EST
(Cât timp bolnavul respiră, mai există o speranţă)
Scurt Istoric
Asistenţa medicală de urgenţă din Republica Moldova are o istorie de 63 de ani. Prima staţie de salvare a apărut în Chişinău la 4 septembrie 1944, avînd în dotare o caretă trasă de doi cai, care deservea bolnavii la domiciliu şi în locurile publice. În anul 1948 staţia dispunea deja de 3 automobile, 2 echipe de medici şi o echipă de felceri. În 1956 în cadrul Staţiei de salvare este creată prima echipă de medici pediatri, iar în 1978 a fost organizată echipa de reanimare pentru copii.
Prin Decizia Sovietului Miniştrilor al RSSM din 29 martie 1957 nr.191-P şi a Ordinului Ministrului Ocrotirii Sănătăţii al RSSM nr.88 din 16 aprilie 1957, în incinta clădirii din str.Kievului, 157 a fost înfiinţat Spitalul orăşenesc nr.1, în care au fost stabilite 100 de paturi pentru 3 profiluri medicale: ginecologic – 50 de paturi, chirurgical – 25 de paturi şi terapeutic – 25 de paturi. Tot prin acest ordin a fost prevăzută alipirea la spital a Policlinicii orăşăneşti nr.4.
În 1959 Staţia de salvare a fost comasată cu Spitalul orăşenesc nr.1 şi reprofilată în Spitalul orăşenesc de salvare, care prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.275 din 7 iulie 1987 a fost denumit Spitalul Clinic de Urgenţă.
Ulterior, în perioada 1970-1971 sunt formate primele echipe specializate de medici cardiologi, toxicologi, traumatologi, reanimatologi pentru maturi şi cea de psihiatri. Acest interval de timp este marcat de reorganizări substanţiale. În 1984 Serviciul Asistenţă Medicală de Urgenţă al Spitalului Clinic municipal inaugurează Centrul de diagnosticare electrocardiografică la distanţă (ordinul MOS al RSSM nr.182 din 24.03.83).
Treptat, Serviciul AMU al SCM se extinde, organizînd noi unităţi de deservire medicală prespitalicească în sectoarele or. Chişinău. Substaţia Centru se deschide în 1957, Substaţia Botanica – în 1962, Substaţia Rîşcani – în 1966, Substaţia Buiucani – în 1971 şi Substaţia Ciocana – în anul 1993. În 1985 a fost fondată Societatea Medicilor de la Salvare.
Cea mai semnificativă modificare structurală în Spitalul clinic de Urgenţă s-a produs în 1990, cînd capacitatea de deservire medicală a pacienţilor a atins cifra de 590 de paturi. În această perioadă în cadrul clinicii este organizat Serviciul ambulator de traumatologie şi ortopedie, care întrunea 4 secţii. Pe parcursul anilor 1991-1992 a fost dat în exploatare blocul operator cu 12 săli de operaţie. Tot în acest interval de timp sunt organizate servicii şi secţii paraclinice pentru fortificarea capacităţilor de diagnosticare şi tratament şi anume: Secţia ultrasonografie (1991), Secţia diagnostic funcţional (1992), Secţia endoscopie (1992). În cadrul IMSP CNŞPMU a fost organizat pentru prima oară în republică Serviciul imagistic (1996), cu tomografie computerizată (1997) şi investigaţii angiografice (2005). Astăzi în cadrul clinicii îşi desfăşoară activitatea 8 catedre, 3 cursuri clinice şi 3 laboratoare ştiinţifice ale USMF „N.Testemiţanu”.
La 23 iulie 1999 prin Hotărîrea de Guvern nr.689 a fost aprobat primul Program Naţional de dezvoltare a asistenţei medicale de urgenţă în Republica Moldova pe anii 1999-2003. Acest act legislativ a permis separarea Serviciului prespitalicesc de asistenţă medicală urgentă de sectorul spitalicesc, adaptîndu-l la structura administrativ-teritorială a Republicii Moldova.
În anul 2005 prin Hotărîrea Guvernului nr.891 din 17 iulie 2003 şi Ordinul MS nr.97 din 12 aprilie 2005 Spitalul Clinic de Urgenţă este reorganizat în Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă. Pe baza lui a fost creat cu susţinerea USAID Centrul regional de formare continuă a cadrelor din domeniul Medicinii de urgenţă.
Începând cu 11 aprilie 2014 CNŞPMU a obţinut statut de instituţie medicală academică, fiind denumit Institut de Medicină Urgentă, conform ordinului nr. 332 al MS. Directorul actual al Institutului este profesorul Mihail Ciocanu, doctor habilitat în ştiinţe medicale.
Spitalul Institutului de Medicină Urgentă a trecut prin mai multe reforme structurale, cea din urmă fiind un proiect îndrăzneţ de reformulare a unităţilor medicale curative, de replanificare a resurselor umane şi economice în vederea extinderii responsabilităilor manageriale la nivelul verigii mediii şi gestionării actului medical după standarde şi indicatori de performanţă. Actualmente, IMU are în componenţa sa 11 departamente medicale şi 3 nemedicale, conexe, care deservesc de o manieră autonomă 620 de paturi medicale. La subdiviziunile existente (chirurgie, traumatologioe şi ortopedie, neurologie şi neurochiurgie, chirurgie oro-maxilo-facială, oftalmologie, urologie, genicologie) au fost create două unităţi noi: Departamentul Chirurgie toracală şi Departamentul Evidenţă şi control al bolilor nosocomiale. De asemenea, în cadrul Departamentul de medicină urgentă (de primiri urgente ale pacienţilor) a apărut o secţie consultativă, ce are drept scop ameliorarea procesului de triere a pacienţilor şi oferirea întrun spectru mai larg a serviciilor medicale populaţiei. Trebuie menţionat faptul, că în spital funcţionează o secţie de hemodializă, asigurată de stat, secţiile de neurologie boli cerebrovasculare şi STROKE cu salon de terapie intensivă, cabinete de sondoplerografie şi electroencelografie computerizată (digitală). Anual, la institut se adresează peste 70 mii de cetăţeni (inclusiv, cei aduşi cu urgenţe majore de către Serviciul „903”), necesitînd circa 13-14 mii de intervenţii chirurgicale pe an.
În virtutea specificului său medico-chirurgical, IMU relaţionează cu aproape toate instituţiile medico-sanitare din ţară şi, în primul rând, cu Serviciul Situaţii Excepţionale, Serviciul Naţional de Aviaţie Sanitară şi Serviciul Republican Medicina dezastrelor. La baza logotipului Serviciului de medicină urgentă stă semnul „Crucea Vieţii”.
